MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul II - Nr. 122 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE 1990
Anul II - Nr. 122 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE 1990
SUMAR
29. - Legea privind contenciosul administrativ Art. 1. - Orice persoanã fizicã sau juridicã, dacã se considerã vãtãmatã în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritãti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instantei judecãtoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzatã.
Se considerã refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu se rãspunde petitionarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacã prin lege nu se prevede un alt termen.
Art. 2. - Nu pot fi atacate în justitie:
a) actele care privesc raporturile dintre parlament sau Presedintele României si guvern; actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul parlamentului; actele administrative referitoare la siguranta internã si externã a statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale, la care România este parte; mãsurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau înlãturarea efectelor unor evenimente prezentând pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a stãrii de necesitate sau pentru combaterea calamitãtilor naturale, incendiilor de pãduri, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea cãrora se prevede, prin lege specialã, o altã procedurã judiciarã;
d) actele de gestiune sãvârsite de stat în calitate de persoanã juridicã si pentru administrarea patrimoniului sãu;
e) actele administrative adoptate în exercitarea atributiilor de control ierarhic.
Art. 3. - Cererile privitoare la stabilirea si scãderea impozitelor si a taxelor, precum si a amenzilor prevãzute în legile de impozite si taxe, se rezolvã de cãtre organele prevãzute de legea specialã si în conditiile stabilite de aceasta.
Art. 4. - Actele administrative jurisdictionale - cu exceptia celor prevãzute la art. 3 si a celor din domeniul contraventiilor - pot fi atacate cu recurs, dupã epuizarea cãilor administrativ-jurisdictionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie.
Hotãrârea curtii este definitivã.
Art. 5. - Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considerã vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sãu, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãti emitente, care este obligatã sã rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se considerã vãtãmat nu este multumit de solutia datã reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.
Dacã cel care se considerã vãtãmat în dreptul sãu s-a adresat cu reclamatie si autoritãtii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevãzut în alineatul precedent, se calculeazã de la comunicarea de cãtre acea autoritate a solutiei date reclamatiei.
Sesizarea tribunalului se va putea face si în cazul în care autoritatea administrativã emitentã sau autoritatea ierarhic superioarã nu rezolvã reclamatia în termenul prevãzut la alin. 1.
În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicãrii actului administrativ a cãrui anulare se cere.
Art. 6. - *Judecarea actiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenta tribunalului sau a curtii de apel în a cãror razã teritorialã îsi are domiciliul reclamantul, potrivit competentei materiale prevãzute de art. 2 si 3 din Codul de procedurã civilã.
Instanta judecã de urgentã actiunile în sedintã publicã, în completul stabilit de lege.
Sentintele vor fi redactate în cel mult cinci zile de la pronuntare.
Art. 7. - Actiunile introduse în temeiul prezentei legi sunt supuse taxelor de timbru prevãzute de lege pentru actiunile cu caracter nepatrimonial sau patrimonial de drept comun, fãrã a putea depãsi suma de 1.000 lei.
Art. 8. - Reclamantul va depune, o datã cu actiunea, actul administrativ pe care îl atacã sau, dupã caz, rãspunsul autoritãtii administrative prin care i se comunicã refuzul rezolvãrii cererii sale privind un drept recunoscut de lege. În situatia în care reclamantul nu a primit nici un rãspuns în legãturã cu cererea sa, va depune la dosar copia cererii certificatã pentru conformitate cu originalul.
Art. 9. - În cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la solutionarea actiunii.
Tribunalul va solutiona cererea de suspendare, de urgentã, chiar si fãrã citarea pãrtilor, hotãrârea pronuntatã în acest caz fiind executorie de drept.
Art. 10. - La primirea actiunii, tribunalul va dispune citarea pãrtilor si va putea cere autoritãtii al cãrei act este atacat sã-i comunice de urgentã acel act, împreunã cu întreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrãri necesare pentru solutionarea cauzei.
În acelasi mod se va proceda si în cazul refuzului nejustificat de rezovare a cererii privind un drept recunoscut de lege.
Dacã autoritatea administrativã nu trimite, în termenul stabilit de tribunal, lucrãrile cerute, conducãtorul acesteia va fi obligat sã plãteascã statului, cu titlu de amendã, 500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificatã.
Art. 11. - Instanta, solutionând actiunea, poate, dupã caz, sã anuleze, în total sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea administrativã, sã emitã un act administrativ - ori sã elibereze un certificat, o adeverintã sau orice alt înscris. Instanta este competentã sã se pronunte si asupra legalitãtii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãtii.
În cazul admiterii cererii, instanta va hotãrî si asupra daunelor materiale si morale cerute.
Art. 12. - În cazul în care cel vãtamat a cerut anularea actului administrativ, fãrã a cere în acelasi timp si despagubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscutã la data judecãrii actiunii de anulare, termenul de prescriptie pentru cererea de despãgubiri curge de la data la care a cunoscut sã ar fi trebuit sã cunoascã întinderea pagubei.
Art. 13. - Actiunile în justitie, prevãzute în prezenta lege, vor putea fi formulate si personal împotriva functionarului autoritãtii pârâte, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvãrii cererii, dacã se solicitã plata unor despãgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere. În cazul în care actiunea se admite, persoana respectivã va putea fi obligatã la plata daunelor, solidar cu autoritatea administrativã.
Persoana actionatã astfel în justitie poate chema în garantie pe superiorul sãu ierarhic de la care a primit ordin scris sã semneze actul, a cãrui legalitate - totalã sau partialã - este supusã judecãtii.
Art. 14. - **Sentinta instantei prin care s-a solutionat actiunea prevãzutã în prezenta lege poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul este suspensiv de executare.
Art. 15. - Curtea Supremã de Justitie va judeca recursul de urgentã.
În cazul admiterii recursului, Curtea Supremã de Justitie, casând sentinta, va rejudeca litigiul în fond.
Art. 16. - **Dacã, în urma admiterii actiunii, autoritatea administrativã este obligatã sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un certificat, o adeverintã sau orice alt înscris, executarea hotãrârii irevocabile se va face în termenul prevãzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii.
În cazul în care termenul nu este respectat se va aplica conducãtorului autoritãtii administrative sanctiunea prevãzutã la art. 10 alin. 3, iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru întârziere. Tribunalul hotãrãste în camera de consiliu, de urgentã, la cererea reclamantului, cu citarea pãrtilor, fãrã plata vreunei taxe de timbru, hotãrârea fiind definitivã si executorie.
Conducãtorul autoritãtii administrative se poate îndrepta cu actiune împotriva celor vinovati si de neexecutarea hotãrârii potrivit dreptului comun.
Art. 17. - **Pentru solutionarea litigiilor prevãzute de prezenta lege se înfiinteazã la Curtea Supremã de Justitie, la curtile de apel si la tribunale, sectii de contencios administrativ.
La sectiile de contencios administrativ pot fi încadrati si absolventi ai facultãtilor de drept, sectia drept administrativ. Vechimea acestora în munci administrative este consideratã vechime în specialitate pentru ocuparea functiei de judecãtor.
Art. 18. - Dispozitiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã.
Art. 19. - Prezenta lege nu se aplicã actelor administrative emise anterior intrãrii sale în vigoare, dar se aplicã cererilor introduse anterior acestei date, termenul de 30 de zile - prevãzut la art. 1 alin. 2 - reîncepând sã curgã de la intrarea ei în vigoare.
Art. 20. - Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizãrii instantei.
Art. 21. - Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial.
Pe aceeasi datã se abrogã Legea nr. 1/1967 cu privire la judecarea de cãtre tribunale a cererilor celor vãtãmati în drepturile lor prin acte administrative ilegale precum si orice alte dispozitii contrare.
* Alin. 1 al art. 6 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993
** Textele art. 14 alin. 1, art. 16 alin. 1 si art. 17 alin. 1 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. VII din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
Bucuresti, 7 noiembrie 1990. ** Textele art. 14 alin. 1, art. 16 alin. 1 si art. 17 alin. 1 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. VII din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
Nr. 29.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu